a d
1. Nu pot uita vreodată Iubirea arătată de Isus;
a
M-a-mbrăcat în haine albe A pus pe mine podoabele din cer!
El mi-a dat haină de Nuntă Ce privirea o încântă orişicui
Şi în mine, a pus o taină: E iubirea arătată omului!
d
R:/:Trăiască Domnul,
a
El este Stânca mea
E a
În care mă încred!
Trăiască Domnul,
El este Stânca mea şi Cetăţuia mea! :/
2. Şi viaţa când va trece, Nu vreau să-mi fie rece inima,
Că vreau să-I cânt iubirea La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat!
Dumnezeu îmi dă tărie Să Îi cânt cu bucurie numai Lui,
În necaz şi clipe grele, Îmi trimite mângâiere, Harul Lui!
3. Iar când cei răi, pe urme, Doreau să-mi ia viaţa, am zărit
O Cetate de scăpare, Ajutor şi alinare, la necaz...
Din groapa cea adâncă M-a pus să stau pe Stâncă mâna Lui
Şi în turnul de scăpare Fericit, cânt o cântare Domnului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu